samedi 17 mai 2014

« Securitatea » lui Ceaușescu n-a murit în România / « La Sécurité » de Ceausesco n’est pas morte en Roumanie

                                                                
                                           
 

Versiunea română

De la bun început vreau să fac o precizare importantă și anume faptul că acest articol nu este un atac asupra securității naționale din  România, ci mai degrabă un semnal de alarmă care ar trebui să stea în atenția organelor abilitate românești pentru prevenirea abuzurilor unor conducători din sistem care, prin funcțiile pe care le dețin și prin puterea lor decizională, încalcă sistematic legile țării.

M-am născut în România, exact în perioada când comunismul își făcea intrarea triumfală în Europa de Est, puțin înainte de izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial. Intreaga lume era răvășită de impactul pe care l-a avut războiul asupra populațiilor din țările participante la acest genocid care a distrus mai mult de 72 de milioane de vieți omenești din care cca 20 de milioane datorită foametei, fără a mai vorbi de răniți și de cei care, fiind în viață, au rămas fără nimic, fără locuințe, fără mâncare, fără locuri de muncă, fără viață socială. Nu vreau să mai reiau acest subiect deoarece s-au scris milioane sau poate chiar miliarde de comentarii care mai de care mai fulminante. Ceea ce însă trebuie subliniat, este faptul că cei care au suferit de pe urma acestei tragedii nu au fost și poate nu sunt liderii politici ai țărilor participante ci oamenii simpli, neimplicați în mizeriile care s-au produs de către unii conducători care au acționat atunci sub imperiul așa-zisului slogan « Totul pentru victorie ».


Și ca să exemplific ce a însemnat pentru omenire cel de al Doilea Război Mondial, priviți câteva imagini cutremurătoare din campurile naziste de exterminare care nu mai trebuie să se mai repete niciodată pe această planetă :


                                                 

Cauza acestor nenorociri apărute ca rezultat al războiului, după opinia mea, este semnarea Tratatul de la Yalta din februarie 1945 prin care reprezentanții principalelor țări beligerante : SUA (Roosevelt), Angliei (Churchill) și URSS (Stalin) au împărțit lumea în zone de influiență astfel că, o serie de state, printre care și România, situate în estul Europei, au fost servite pe tipsie de cristal criminalului Stalin de către lumea westului, ceea ce a condus la colonizarea acestora de către URSS care și-a extins astfel  influiența și teroarea fără precedent asupra acestor teritorii. Stalin nu s-a limitat numai la colonizarea țărilor preluate de el ca urmare a tratatului amintit ; el și-a decimat, în mod diabolic, propriul său popor, astfel că în perioada domniei sale, cca 20 milioane de oameni au pierit datorită hotărârilor sale criminale.   Conducătorii lumii din west, din aceea vreme, nu au avut capacitatea să înțeleagă și mai ales să prevadă de ce este în stare Iosif Vissarionovici Stalin care prin deciziile sale de om bolnav dovedit psihopat, a dat inapoi cu cel putin 100 de ani tot ceea ce se infăptuise în țările estice respective.

Ceea ce constat acum după 75 de ani de viață, din care am trăit timp de 50 de ani în comunism, este faptul că, deși transformările economice și sociale, ce s-au produs în lume în această perioadă, au condus la o îmbunătățire importantă a vieții și securității oamenilor, totuși gândirea și mai ales teama de neprevăzut a acestora nu s-au schimbat aproape deloc. Mai mult chiar, pot spune că, în unele cazuri, sentimentul de insecuritate s-a dezvoltat dramatic datorită mai ales imprevizibilului de la o zi la alta precum și a influienței nefaste exercitate de o serie de conducători care prin acțiunile lor au făcut să apară momente de  instabilitate economică și financiară a sistemului existent în țările lor.

Toate aceste situații devenite uneori stranii și de neînțeles au condus, atât de o parte cât și de cealalta, la o creștere imensă a cheltuielilor militare și de securitate națională. Sumele cheltuite de toate țările întrec orice imaginație posibilă și din nefericire ele continuă să crească datorită apariției sau continuării unor conflicte, fie armate, fie industriale sau mai nou de natură cibernetică. Dacă aceste cheltuili dintr-un an s-ar reduce cu cel puțin 1% la nivel planetar, suma respectivă ar putea acoperi nevoile integrale ale omenirii pentru o perioadă de cel puțin 100 de ani. Ori în acest context, o serie de specialiști din domeniu au concluzionat că dacă se menține acest ritm infernal de cheltuieli neproductive, s-ar putea ajunge la blocări sau la colaps financiar la nivel de națiune, ceea ce poate conduce în mod direct la incapacitate financiară totală.

Pornind de la aceste constatări, lumea acum se îndreaptă spre alte modalități de supraviețuire și anume spre așa-zisa globalizare. Globalizarea reprezintă o lume văzută ca o unitate la nivel planetar a unor identități care va funcționa cu norme și standarde comune. Elementele specifice ale fiecărui participant vor contribui la realizarea unui echilibru internațional cu preponderență socio-economică în funcție de resursele proprii și de capacitatea de utilizare a acestora de fiecare colectivitate umană în calitate de actor acceptat ca egal, suveran și independent. In acest context, Uniunea Europeană s-a constituit pe baza principiilor de globalizare a țărilor care fac parte din ansamblul acestei uniuni. Ideea este salutară însă din păcate, în sânul Uniunii s-a format un curent prin care o serie de țări dezvoltate din punct de vedere economic care au pus bazele formării acestei uniuni, încep să controleze și chiar să dirijeze țările mai nou aderante, în special cele din estul Europei. Această situație a condus la o discriminare care a împărțit Uniunea în două entități, respectiv în țări de mâna întâia și corespunzător de mâna a doua.

România a aderat la această Uniune  la 1 ianuarie 2007 în perioada guvernării premierului liberal Călin-Popescu Tăriceanu. Deși pe plan economic România se situa destul de bine în contextul situației economice internaționale când nu se întrezărea încă apariția crizei economice mondiale care va afecta mai târziu toate statele lumii, pe plan local se ducea o luptă acerbă pentru putere, luptă dezlănțuită între premierul Tăriceanu și președintele României, Traian Băsescu. Această luptă avea ca țintă subordonarea justiției precum și a securității țării reprezentată de serviciile de informații interne și externe.

Lupta aceasta nu a apărut numai între cei doi actori în perioada respectivă, ea s-a perpetuat înainte și după guvernarea lor, având rădăcini adânci, pe linie de securitate națională, legate de structura fostului Departament al Securității Statului care a apărat cu un devotament încă inexplicabil pe fostul dictator Ceaușescu împreună cu familia sa. Securitatea, cum era în mod uzual denumită de către populație, a jucat un rol important în menținerea unui climat de teroare permanentă făcându-se vinovată de nenumărate crime și încălcări grosolane ale drepturilor omului.

Organizarea securității lui Ceausescu era structurată pe departamente din care cele mai detestate de români erau Direcția a VI-a – anchete penale și Direcția specială de luptă antiteroristă cu serviciile ei de filaj și dezinformare care se asemănau izbitor cu SS-ul fascist. Metodele de anchetă aveau la bază tortura care se producea fie prin agresiuni fizice asupra persoanei anchetate folosindu-se metode din care unele se practicau încă din epoca feudală ca smulgerea limbii, bătăi până la comă, folosirea fierului inroșit la foc și aplicat pe pielea celui anchetat sau folosirea curentului electric de înaltă tensiune, fie prin tortura psihică prin așa numita « anchetă în tură » prin care cel arestat era bombardat cu întrebări pe o perioadă lungă de timp în care acesta era privat de hrană și somn sau prin intimidarea persoanei anchetate făcută sub imperiul amenințărilor cu represalii asupra membrilor familiei ori simularea execuției acestora. O altă metodă de intimidare era picătura chinezească sau internarea în spitale psihiatrice unde se produceau grave atentate la viața și integritatea corporală a oamenilor prin administrarea de substante neuroleptice puternice cu scopul de a creia un sindrom de încetinire psihomotorie care să conducă la obținerea de declarații după cum dicta organul de anchetă. Din nefericire și eu am fost victima unui astfel de tratament la spitalul penitenciarului Jilava, secția de psihiatrie, unde mi s-au aplicat tratamente asemănătoare de lungă durată după care eram forțat să scriu declarații de vinovăție sub amenințarea că voi rămâne închis pe viață într-o celulă de nebuni. Perioada aceea a fost pentru mine cea mai neagră din viața mea și de aceea urăsc comunismul pentru mizeriile pe care le-a făcut, nu numai mie ci și altor sute de mii de oameni nevinovați care n-au cerut decât să trăiască o viață decentă.

După ce oamenii erau tratați mai rău decât animalele în perioada de cercetare și după ce justiția comunistă punea ștampila de "condamnat" pe dosarul acestora, se trecea la faza a doua de represiune, respectiv pedeapsa cu închisoarea care se executa în pușcării cu securitate specială de supraveghere, în așa numitele « închisori politice » unde cea mai mare parte din deținuți erau tratați într-un mod bestial fiind adesea întemnițați pentru așa zisa  reeducare in celule cu pereți din cuie sau în temnițe fără lumină și căldură pardosite cu beton pe care se turna apă rece ca ghiața, deținuții fiind ținuți complet dezbrăcați. Atât din statisticile vremii cât și din cifrele ascunse de Securitate în propriile lor dosare, apare un număr de peste o jumătate de milion de oameni care au suferit de pe urma securității lui Ceaușescu. Conform cifrelor disponibile referitoare la numărul angajaților Securității, aceștia se cifrau, după spusele lui Ion Iliescu, la 38000 de persoane iar din alte surse mai credibile la peste 70000 de oameni din care cea mai mare parte au rămas în continuare să acționeze sub bagheta noii securități resuscitată după revoluția din decembrie 1989.

Pe lângă metodele menționate mai sus, Securitatea lui Ceaușescu mai folosea supravegherea sau filatura între persoane în cadrul aceluiași loc de muncă, între vecini sau chiar în rândul familiilor prin incitarea oamenilor să se urmărească reciproc, rezultatul acestor acțiuni fiind consemnate în declarații sub nume conspirativ acoperit păstrate și folosite de Securitate pentru intimidarea sau chiar utilizarea lor ca probe în justiție împotriva persoanelor anchetate.

După revoluția din 1989, Securitatea română a făcut totul pentru a se reabilita în fața noilor conducători. Insă frica cea mai mare a Securității se regăsea față de popor și nu față de șefi sau de noii lideri deoarece fiecare dintre aceștia erau încondeiați în dosarele secrete și bine pazite ale Securității care îi avea la mână aproape pe toți cei ce se declaraseră revoluționari. S-au văzut multe cazuri când Securitatea a făcut uz de dosarele sale pentru a anihila o serie de presiuni venite din partea unor persoane care contestau pe noii conducători ai Securității sau ai Statului ce rămăseseră în continuare la cârma acestui aparat de opresiune. Dacă veți consulta pagina de internet :


veți putea constata că și astăzi, după 24 de ani de așa zisă democrație, o serie de securiști care au activat în regimul Ceaușescu se regăsesc încă la cârma noii Securități resuscitată sub numele de Serviciul Român de Informații (SRI). Conform dezvăluirilor menționate de autorii publicării listei ofițerilor de securitate care continuă să dețină pozitii cheie în serviciile secrete actuale, ar mai activa în cadrul acestui sistem încă 1600 de persoane din care cei mai importanți sunt afișați pe saitul menționat mai sus.

Se împlinesc deja 24 de ani de când a fost înființat Serviciul Român de Informații cu sigla SRI (26 martie 1990) și tot atâția ani de când opinia publică este mințită sistematic cu privire la componența, structura, ramificațiile și adevăratele implicații ale acesteia în viața și activitatea cetățenilor din România și din afara ei.

Conform unor informații oficiale, adesea repetate chiar de SRI, cca 40% din personalul actual al acestui serviciu, a fost angajat după 1989, ceea ce înseamnă că diferența de 60% aparține fostei Securități al lui Ceaușescu. Dacă ne referim strict la cei 40% de noi angajați care nu ar fi făcut parte din structurile fostei DSS, aceștia nu puteau fi prea departe de oficialii fostei Securități deoarece sigur ei erau cunoscuți sau colaboratori din vechea gardă, în tot cazul persoane sigure, bine verificate.

Deși SRI se luptă din răsputeri să demonstreze transparența activităților sale față de români, principala lor activitate o constituie crearea de conflicte artificiale, divizarea partidelor de opoziție, compromiterea sau discreditarea liderilor ori a organizațiilor aflate în opoziție. Sloganul lor tipic este : « SRI a recuperat partea bună a Securității ; partea rea a fost îndepărtată acum, SRI lucrează în mod onest în avantajul întregii societăți, fără nuanțe politice ». Așa cum am mentionat deja, nu s-a dat însă nici o explicație privind soarta părții rele a Securității. Ce s-a făcut cu ea, unde este și ce măsuri s-au luat împotriva celor care și-au încălcat jurământul și legile țării ? In schimb, multe articole din presa independentă au arătat că un număr de ofiteri ai fostei Securitati, vinovați de serioase abuzuri (tortură sau crimă), sunt încă activi in SRI sau lucrează ca juriști în administrația publică.

Slugărnicia majorității liderilor politici din România față de SRI a ajuns la apogeu mai ales sub conducerea premierului Victor Ponta care a făcut tot ce a putut pentru a se băga pe sub pielea celor care au condus sau conduc Serviciul de Informații și asta pentru a-l proteja in legătură cu crimele făcute de el împotriva tatălui său și a procurorului Cristian Panait. Este de ajuns să priviți fotografia acestui articol ca să vă dați seama de modul slugarnic afișat de premierul Ponta față de actualul director al SRI, George-Cristian Maior. Mai mult chiar, domnul Ponta l-a convins pe George Maior să-i fie naș de cununie cu Daciana Sârbu care este fiica fostului preot, colaborator al securității, Ilie Sârbu ce în timpul revoluției de la Timișoara, în calitate de cleric al Catedralei din Piața Operei, a ferecat ușile catedralei pentru ca revoluționarii ce se aflau în preajma bisericii să nu poată intra pentru a se ascunde de gloanțele securității, astfel că o serie de tineri și-au pierdut viața din cauza acestui monstru. Scopul vădit a lui Ponta a fost și este de a fi informat asupra eventualelor cruciade ce se clocesc împotriva lui deoarece el este continuu obsedat că cineva vrea să-i facă rău mai ales datorită celor două crime care sigur îi apasă conștiința. Pe de altă parte, tot guvernul domnului Ponta este constituit din membrii familiei sale la care a adăugat toate rudele și prietenii ce formează un întreg arsenal de nepotism, astfel că actualul guvern a devenit o adevărată afacere de familie a domnului premier.

Separat de legătura familială cu nașul Maior, domnul Ponta mai are legături de prietenie cu o serie de membrii marcanți ai SRI, printre care, pe prim plan, se situează tânărul multi-milionar Sebastian Ghiță. Acest individ fără scrupule și-a făcut o aureolă din prietenia sa cu premierul Ponta deoarece el este acela care l-a ajutat să devină președintele PSD, partid provenit din fostul PCR. Pentru a-i răsplăti ajutorul dat, domnul Ponta l-a făcut parlamentar și l-a uns vice-președinte al Comisiei SRI din Parlament unde acesta nu face altceva decât să transmită domnului Ponta și SRI tot ceea ce se discută acolo, el fiind în același timp și ofițer de securitate sub acoperire cu grad de maior. Dar așa cum am spus și cu alte ocazii, ulciorul nu merge de multe ori la apă deoarece se pare că domnul Ghiță  este acum încurcat rău de tot pe linie de justiție deoarece a amenințat cu moartea o serie de personalități care au depus deja plângere penală împotriva sa.

In foarte multe ziare și bloguri, s-a relevat faptul că, între Victor Ponta, George Maior și Sebastian Ghiță, există o afinitate de idei precum și un tandem despre care unii autori au scris că ar fi chiar un fel de troică românească în sensul că ei se completează reciproc prin idei și acțiuni și că cei trei mușchetari ar stăpânii chiar România. Afirmația se bazează pe o serie de relevări apărute, printre multe altele, în editorialul "Nașul TV", după cum urmează :

http://www.nasul.tv/2013/10/26/troica-maior-ghita-ponta-fiii-care-stapinesc-romania/

Iata ce spuneau o serie de colegi ai lui Ponta din PSD și de la Antena 3 când acesta începuse un război pe față împotriva lui Mircea Geoană și a altor demnitari avâdu-l alături pe Sebastian Ghiță care-l sprijinea cu postul său de televiziune România TV :

     
                          
Dacă vreți să aflați cu ce se mai ocupă premierul Victor Ponta, în loc să guverneze, este de ajuns să accesați pagina de internet a ziarului Cotidianul în care senatorul Valer Marian face dezvăluiri inedite :

 
Pe de altă parte, în ziarul ”Curentul”din 6 iulie 2012 comentatorul Vasile Surcel i-a făcut lui Victor Ponta o fotografie foarte reușită asupra mitomaniei acestui politician care dintotdeauna n-a făcut decât să mintă :

 
http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012070974109/Actualitate/Portretul-unui-mitoman-sadea-Victor-Ponta.html


în timp ce deputatul Cozmin Gușe îi dă o replică usturătoare la afirmațiile sale că el ar fi contribuit la distrugerea domnului Antonescu :

http://www.cotidianul.ro/reactia-lui-gusa-dupa-ce-ponta-l-a-indicat-ca-distrugator-al-lui-antonescu-238886/


Ar mai fi multe de spus despre SRI-ul românesc însă nu vreau să trezesc antipatii suplimentare în ceea ce mă privește deoarece cunosc foarte exact toate acțiunile lor împotriva mea de când am început să scriu despre așa-zisa democrație din România. Cunosc faptul că am fost denigrat în fața autorităților canadiene, că sunt interceptat în permanență când navighez pe Internet, că mi s-a blocat posibilitatea de a urmări programele posturilor de televiziune din România prin intermediul programului PBX TV Telecom la care sunt abonat cu plată, că sunt torpilat continuu cu viruși informatici care au rolul să-mi distrugă discul dur al ordinatorului meu precum și alte acțiuni cu rol de intimidare.

Tot ceea ce am să le transmit tuturor acestor torționari este faptul că nu îmi este frică de ei mai ales acum la vârsta pe care o am. Nu mi-a fost mie frică de ei când eram în România, mult mai tânăr, încolțit de zeci de securiști care mă urmăreau în permanență pentru faptul că mi-am permis să rostesc în plin proces penal numele Elenei Ceaușescu și a celor mari demnitari care au primit importante șpăgi reprezentând bani și zeci de cadouri de la fosta Intreprindere de Piele Sintetică din București pentru a o face să funcționeze cu pierderi financiare imense în condițiile realizării unui produs din a cărei producție de piele de cca 80% era aruncată efectiv la gunoi.  Fabrica a fost construită din ordinul Elenei Ceaușescu care, ca și premierul Ponta, și-a plagiat lucrarea de doctor în chimie după care, în calitate de director general al Institutului de Cercetări Chimice (ICECHIM), a ordonat ridicarea acestei intreprinderi pentru a produce piele sintetică a cărei tehnologie dezatruoasă se baza pe așa-zisa ei lucrare de doctorat și a brevetului ei in domeniul tehnologiei polimerilor sintetici. Până și judecătoarea care m-a condamnat a fost bulversată de dedesupturile acestei afaceri, astfel că după ce a dat sentința, i-a spus avocatului meu Amzuță Constantin că nu avea altă posibilitate deoarece ordinul venise de la Sectorul 6 de partid, respectiv de la primul secretar Chițimia Costică care a dispus ca eu să fiu declarat singurul vinovat.

Dacă vreți să aflați mai multe despre acest fapt accesați pagina de internet a editurii americane Scribd care mi-a publicat romanul meu intitulat « Povestea vieții mele » tradus în franceză sub titlul « Le roman de ma vie » și  pe care le găsiți la paginile :  

sau   

 

Version française

Dès le début, je tiens à faire une précision importante en ce qui concerne cet article qui n'est pas une attaque contre la sécurité nationale de la Roumanie, mais plutôt un avertissement qui devrait tenir l'attention aux organes compétents roumains pour éviter les abus des dirigeants du système qui par leurs fonctions qu'ils occupent et par leur pouvoir de décision,  violent systématiquement les lois du pays.

Je suis né en Roumanie, juste au moment où le communisme a fait son entrée triomphale en Europe de l'Est immédiatement après la Seconde Guerre mondiale. Le monde entier était dévasté par l'impact de la guerre sur les populations des pays participants dans le génocide qui a coûté plus de 72 millions de vies dont 20 millions à cause de la famine, sans mentionner les blessés et ceux qui sont restés sans rien, sans logement, sans nourriture, sans emplois et pas de vie sociale. Je ne veux pas répéter ce sujet parce qu'on a écrit des millions et même des milliards de commentaires sur les crimes, plus ou moins fulgurantes. Mais ce qui doit être noté est que ceux qui ont souffert de cette tragédie n'ont pas été les dirigeants politiques mais, plutôt les gens ordinaires des pays participants non impliqués dans les misères qui ont été produites par certains dirigeants qui ont agi avec le slogan « tout pour la victoire ».

Et pour illustrer ce que cela a signifié pour l'humanité La Seconde Guerre Mondiale, regardez quelques images troublantes des champs d'extermination nazis qui n’ont pas besoin de se reproduise jamais sur cette planète :
 
                                                                            

La cause de ces malheurs  survenues à cause de la guerre, à mon avis, est le traité de Yalta en février 1945 quand les représentants des principaux pays belligérants : États-Unis (Roosevelt), Angleterre (Churchill) et l'URSS (Staline) ont  divisé le monde en zones d'influence ainsi qu’une série de pays, dont la Roumanie, situés en Europe de l'Est et qui ont été servis sur un plateau au criminel Staline tous ces pays, ce qui a conduit à leur colonisation par l'URSS qui, à son tour, a élargi la terreur et l’influence sans précédent sur ces territoires. Les dirigeants du monde de l'Ouest, à ce moment-là, n'ont pas eu la capacité de comprendre et surtout de prévoir la raison pour le-quelle Iosif Vissarionovitch Staline a été capable de faire mal à tous ceux pays par ses décisions d’homme malade, qui a reculé avec au moins 100 ans tout ce qu’on a construit dans ces pays.
Ce que constate maintenant après 75 ans de vie, dont j’ai vécu 50 ans sous le communisme, c'est que, les transformations économiques et sociales qui ont eu lieu dans le monde au cours de cette période, ont conduit à une amélioration significative de la vie et de la sécurité des gens, cependant, en particulier la pensée et leur crainte sur l’imprévu n’ont pas beaucoup changé. De plus, je peux dire que dans certains cas, le sentiment d'insécurité a considérablement augmenté, principalement en raison de l’imprévisible d’un jour à l’autre ainsi qu’à l’influence négative exercée par un certain nombre de dirigeants qui, à travers leurs actions ont apporté des moments d'instabilité sur le système financier existant dans une période donnée ou dans un pays or dans un groupe de pays.

Toutes ces situations sont devenues étranges et incompréhensibles qui ont parfois conduit, d'une partie et l'autre à une énorme augmentation des dépenses militaires et de sécurité nationale. Les montants dépensés par tous les pays sont au-delà de l'imagination possible et, malheureusement, ils continuent à croître en raison de l’apparition ou de la poursuite des conflits militaires ou industrielles ou plus récent de nature cybernétique. Si ces dépenses d’une année seraient réduites d'au moins 1 % sur la planète, ce montant pourrait couvrir l'ensemble des besoins de l'humanité, pour une période d'au moins 100 ans. Dans ce contexte-là, un certain nombre de spécialistes dans le domaine ont conclu que si le monde continu à ce rythme infernal des dépenses improductives, on pourrait atteindre des blocages ou des effondrements financiers à l'échelle nationale ou planétaire ce qui peut conduire directement à l'incapacité financière totale.

Sur la base de ces conclusions, le monde se dirige maintenant vers d'autres moyens de survie, vers à la mondialisation. La mondialisation est un monde vu comme une unité planétaire qui va travailler avec des règles et des normes communes. Les éléments spécifiques de chaque participant contribueront à l'équilibre international principalement par les ressources propres sociaux-économiques et par la capacité de les utiliser par toute la communauté humaine en qualité d’acteur accepté comme égal, souverain et indépendant. Dans ce contexte-là, l'Union européenne a été fondée sur les principes de la mondialisation des pays qui font partie de l'Union. L'idée est bienvenue, mais malheureusement, à l’intérieur de l'Union actuelle, est apparu un courant par lequel un certain nombre de pays développés sur le plan économique qui ont fondé cette Union, ont commencé à contrôler et même à diriger les nouveaux pays adhérents, en particulier ceux d’Europe de l'Est. Cela a conduit à une discrimination qui a divisé les pays de l'UE.

La Roumanie a rejoint l'UE le 1er Janvier 2007, lors du gouvernement libéral du Premier ministre Calin-Popescu Tariceanu. Même si sur le plan économique la Roumanie était très bien située dans le contexte économique international sur le plan local existait une bataille féroce pour le pouvoir qui faisait rage entre le Premier ministre et Le président roumain Traian Basescu. Cette lute avait comme cible la subordination de la Justice et de la sécurité du pays représenté par les Services de Renseignement nationaux et étrangers.

Cette lutte-là n'a pas seulement eu lieu entre les deux acteurs de l'époque, elle a été perpétuée avant et après, avec des racines profondes dans la structure de l'ancien Département de la Sécurité d'État qui a défendu avec dévotion le dictateur Ceausescu. La Sécurité, comme elle était communément connue par la population, a joué un rôle important dans le maintien d'un climat de terreur constante et d'innombrables crimes et violations flagrantes des droits de l'homme.

L'organisation de la Sécurité de Ceausescu a été structurée en départements parmi lesquelles les plus détestés par les Roumains ont été la Division VI pour les enquêtes pénales et le Département spécial d'enquêtes criminelles et de contre-terrorisme avec ses services de filage et de désinformation qui ressemblait étonnamment à  la SS nazie. Les méthodes d'enquête ont été basées sur la torture qui a été produite soit par des attaques physiques sur la personne enquêtée en utilisant des méthodes dont, certaines ont été pratiquées à l’époque féodale comme l’arrachage de la langue, des battements jusqu’au coma, l’utilisation du fer chaud appliqué sur la peau d’une personne enquêtée ou l’utilisation de la haute tension de  courant électrique ou par la torture mentale par la soi-disant « enquête continue » à travers lequel la personne arrêtée était bombardés avec des questions sur une longue période de temps en étant privé de nourriture et de sommeil ou par l’intimidation de l'enquêté faite, sous des menaces de représailles contre les membres de sa famille. Une autre méthode d'intimidation a été la goutte d’eaux chinoises ou l’hospitalisation psychiatrique où on se produisait de graves tentatives sur la vie et l'intégrité physique des personnes par l'administration de substances antipsychotiques puissants afin d’obtenir des déclarations dictées par l'agent d'enquête. Malheureusement, moi aussi j'ai été la victime d’un tel traitement à l'hôpital de la prison de Jilava, à la clinique de psychiatrie, où j'ai reçu des traitements hallucinogènes de longue durée alors que j’étais forcé d’écrire des déclarations de culpabilité sous la menace que je resterai emprisonné pour la vie dans une cellule de fous. Cette période-là a été pour moi la plus sombre de ma vie et c’est pour cela que je déteste le communisme pour les misères qu'il a fait, non seulement pour moi, mais aussi à d'autres centaines de milliers de personnes innocentes qui ont demandé que de vivre une vie décente.

Après que les gens ont été traités pire que les animaux en période de recherche et après que la justice communiste mettait le sceau de condamné sur le dossier de ceux-ci, on passait à la deuxième phase de la répression, respectif l'emprisonnement  qui s’exécutait en prisons avec la surveillance spéciale de sécurité les soi-disant «prisons politiques» où la plupart des prisonniers était rééduqués dans des cellules avec les murs cloués ou dans des cachots sans lumière et chaleur qui étaient recouvertes de béton où on versait de l'eau glacée et ou les prisonniers étaient maintenus complètement nus. Tant dans les statistiques du temps et dans les chiffres cachés par la Sécurité  dans leurs propres dossiers, il y avait inscrits un nombre de plus d'un demi-million de personnes qui ont souffert à cause de la Sécurité de Ceausescu. Selon les chiffres disponibles sur le nombre d'employés de sécurité qui travaillaient dans le système avant la révolution, ces chiffres, selon Ion Iliescu, étaient évalués à 38000 personnes et par d'autres sources crédibles il y avait plus de 70000 personnes qui  la plupart sont restées sous la direction de la nouvelle Sécurité ressuscitée après la révolution dans le cadre du SRI. 

De plus de méthodes ci-dessus, la Securitate de Ceausescu utilisait la surveillance ou le filage entre les individus, dans le même poste de travail, entre voisins ou dans la même famille en incitant les gens à se surveillaient réciproquement, le résultat de ces actions étant enregistrées dans des déclarations écrites sous des noms secrets couverts conservée et utilisée par la Sécurité pour intimider ou même de les utiliser comme éléments de preuve devant les tribunaux contre les personnes arrêtées.

Après la révolution de 1989, la Sécurité roumaine a tout fait pour se réhabiliter devant les nouveaux dirigeants. Mais la plus grande crainte de la Sécurité a été la peur du peuple et non aux chefs ou les nouveaux dirigeants parce que chacun d'entre eux ont été enregistrés dans les dossiers secrets bien gardés par la Sécurité qui les avaient à la main presque tous. On a vu de nombreux cas où la Sécurité a fait usage de ses dossiers pour anéantir un certain nombre de pression faites par des personnes qui ont contesté les nouveaux dirigeants de la Sécurité d'État ou ceux  qui sont restés Après la révolution de 1989, la Sécurité roumaine a tout fait pour se réhabiliter devant les nouveaux dirigeants. Mais la plus grande crainte de la Sécurité a été la peur du peuple et non aux chefs ou les nouveaux dirigeants parce que chacun d'entre eux ont été enregistrés dans les dossiers secrets bien gardés par la Sécurité qui les avaient à la main presque tous. On a vu de nombreux cas où la Sécurité a fait usage de ses dossiers pour anéantir un certain nombre de pressions faites par des personnes qui ont contesté les nouveaux dirigeants de la Sécurité d'État ou ceux  qui sont restés à la tête de l'appareil d’oppression. Si vous consultez le site Web:

http://translate.google.ca/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://miscarea.net/geek/article.php%3Fstory%3D20081206043445539&prev=/search%3Fq%3DLista%2Bofiterilor%2Bde%2Bsecuritate%2Bcare%2Bcontinua%2Bsa%2Bdetina%2Bpozitii%2Bcheie%2Bin%2Bserviciile%2Bsecrete%2Bsi%2Bnesecrete%26hl%3Dfr%26biw%3D1344%26bih%3D710

 
Vous pouvez voir aujourd’hui, après 24 ans de soi-disant démocratie, qu’un certain nombre de membres de la Sécurité qui ont travaillé dans le régime de Ceausescu se trouvent encore dans la nouvelle Sécurité (SRI). Selon les auteurs de la publication de la liste des officiers de sécurité,  ceux-ci continuent à occuper des postes clés dans SRI, tel que 1600 personnes sont toujours présents, dont les plus importantes sont inscrites sur le site mentionné ci-dessus.

On a marqué déjà 24 années depuis la fondation du SRI (26 mars 1990) et tant de nombreuses années depuis que l'opinion publique est systématiquement menti au sujet de la composition, de la structure, les ramifications et l’implication dans la vie des citoyens roumains.

Selon les informations officielles, souvent répété même par SRI, environ 40 % du personnel actuel a été embouché après 1989, ce qui signifie que les 60 % restants appartenant à l'ancienne Securitate de Ceausescu. Si nous nous référons uniquement à la 40 % de nouveaux employés qui n’ont pas fait partie de l'ex-DSS, ceux-ci ne pouvaient pas être trop loin des anciens responsables de la Sécurité parce qu'ils sont certainement été de collaborateurs de la vieille garde.

Bien que SRI lutte dur, de toutes ses forces, pour prouver la transparence de ses activités en Roumanie, leur activité principale est la création des conflits artificiels, la division des partis de l'opposition, souvent la compromission des leaders politiques ou la discréditation des organismes qui sont dans l’opposions. Leur slogan est typique : « SRI a récupéré la meilleure sécurité ; Maintenant, la mauvaise partie a été retirée, SRI travaille honnêtement pour le bénéfice de toute la société sans couleurs politiques ». Comme je l'ai dit déjà, la Sécurité n’a donné aucune explication sur la mauvaise partie de sa composition. En revanche, de nombreux articles publiés dans les médias indépendants ont montré qu'un certain nombre d'anciens officiers de la Securitate, sont coupables de violations graves (torture et meurtre) et ils sont toujours actifs dans SRI où ils travaillent comme avocats dans l'administration publique.

La servilité de la plupart des dirigeants politiques de la Roumanie à l’endroit de SRI a atteint un sommet en particulier sous la direction du Premier ministre Victor Ponta qui a fait tout son possible pour rentrer dans la peau de ceux qui ont dirigé ou dirige le Service des Informations pour être protégé dans le cadre des crimes qu'il a commis contre son père et sur le procureur Cristian Panait. Il suffit de regarder la photo de cet article pour vous rendre compte de la servilité affichée par le Premier ministre Ponta à l'actuel directeur du SRI, George Cristian Maior. En outre, M. Ponta a persuadé George Maior d’être parrain de mariage avec Daciana Sârbu qui est la fille de l’ex-prêtre Ilie Sârbu, connu comme un dirigeant communiste dans le but évident d'être informé de toute croisade qui éclosent contre lui. De plus, le gouvernement de M. Ponta se compose de l'ensemble de sa famille a qui a ajouté tous les parents et amis qui forment tout un arsenal de népotisme ainsi que le gouvernement actuel est devenu une véritable affaire de la famille de M. Ponta.

De plus de lien de parenté avec le parrain Maior, M. Ponta a des liens d'amitié avec un certain nombre de membres marqués de SRI, y compris sur le premier plan se trouve le jeune multimillionnaire Sebastian Ghita. Cet individu sans scrupule a fait un halo de l'amitié avec le Premier ministre Ponta parce qu'il est celui qui l’a aidé à devenir président du parti PSD. Pour se récompenser pour l'aide que M. Ghita a fait pour lui, M. Ponta l’a fait parlementaire et vice-président de la commission SRI du Parlement, où il ne fait rien que seulement de transmettre à M. Ponta et SRI tout ce qu'on discute là-bas.

Dans de nombreux journaux et blogs, on a révélé que, entre Victor Ponta, George Maior et Sebastian Ghita, il y a une affinité d'idées et un tandem que certains auteurs ont écrit que ce serait une sorte de troïka roumain dans le sens qu'ils se complètent mutuellement à travers des idées et des actions et que les trois mousquetaires seraient maîtres de la Roumanie. La déclaration est basée sur une série des révélations surgies parmi beaucoup d'autres comme dans l'éditorial "Le Parrain TV» :

http://translate.google.ca/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://www.nasul.tv/2013/10/26/troica-maior-ghita-ponta-fiii-care-stapinesc-romania/&prev=/search%3Fq%3DTROICA%2BMAIOR-GHITA-PONTA,%2BFIII%2BCARE%2BSTAPINESC%2BROMANIA%26hl%3Dfr%26biw%3D1344%26bih%3D710

Voici ce que disait certains de ses collègues de Ponta du PSD et le poste de télévision Antène 3 quand il a déclenché la guerre contre Mircea Geoana et d'autres dignitaires ayant à côté de lui  Sebastian Ghita qui l'a soutenu avec sa station de télévision Roumanie TV :

                                   

Si vous voulez savoir avec quoi s’occupe le Premier ministre Victor Ponta, au lieu de gouverner, il suffit de visiter le site Web du journal « Le Quotidien » où le sénateur Valer Marian fait des révélations inédites :





De plus, voilà comment le journal français « Le Figaro » caractérise M. Ponta :

Il y aurait beaucoup à dire sur SRI roumain mais, je ne veux pas réveiller des aversions supplémentaires en ce qui me concerne, parce que je sais très exactement toutes leurs actions contre moi depuis que j'ai commencé à écrire sur la soi-disant démocratie en Roumanie. Je sais que j'ai été dénigré aux autorités canadiennes, que je suis intercepté en permanence quand je navigue sur Internet, qu’on m’a coupé la possibilité de regarder les chaînes de télévision en Roumanie à travers le programme de Telecom PBX TV à qui je suis abonné avec paiement, que je suis toujours torpillé par des virus cybernétiques envoyés de Roumanie qui sont conçus pour détruire mon disque dur de mon ordinateur ainsi que d'autres actions avec le rôle d'intimidation.

Tout ce que je veux dire à tous ces tortionnaires, c'est que je n'ai pas peur d’eux, surtout maintenant à l'âge que j'ai. Je n'ai pas eu peur d'eux quand j'étais en Roumanie acculé par des dizaines de membres de la sécurité qui me surveillaient en permanence pour le fait que je me suis permis de parler en plein procès pénal contre Elena Ceausescu et contre des dizaines criminels  qui ont reçu de l'argent de pot de vin et des cadeaux de la part de l’Entreprise de cuir synthétique de Bucarest pour la faire fonctionner avec d'énormes pertes financières ; usine qui a été construite par ordre de Elena Ceausescu, qui, exactement comme a fait le Premier ministre Ponta, a plagié sa thèse de doctorat en chimie après que, en tant que directrice générale de l'Institut de recherche chimique ( ICECHIM ) a ordonné la construction de cette usine qu’il fallait produire de cuire synthétique sur la base de ce qu'on appelle sa thèse de doctorat et son brevet accordé pour la technologie de polymères synthétiques. Même le juge qui m'a condamné était bouleversé sur les misères de cette affaire, de sorte qu'après qu'il a donné la sentence, il a dit à mon avocat Amzuţă Constantine qu'il n'a pas eu d'autre choix parce que l'ordre est venu du Secteur 6 de parti de la part du premier secrétaire Chiţimia Costică qui a ordonné que seulement moi sois déclarer le seul coupable.

Si vous voulez en savoir plus sur ce fait aller sur le site de l'éditeur américain Scribd qu’il a publié mon roman intitulé " Le Roman de ma vie" que vous trouverez sur la page :